POTOPITOR, -OARE, potopitori, -oare, adj. Care potopește, năpădind din toate părțile; copleșitor. Dar cît ține vara, arșița este potopitoare. Seceta de anul trecut era floare la ureche pe lîngă aceasta de acum. PAS, L. I 115. În ninsoarea din ce în ce mai deasă și potopitoare, s-a îndreptat voioasă spre cealaltă stradă. C. PETRESCU, O. P. II 36. La ceasul acela de amiază, afară era un soare potopitor. I. BOTEZ, ȘC. 105.