POTICĂLI vb. (Mold.) A corupe; a înșela, ă păcăli. Cu direptul i s-au pus numele lacov, că m-au poticălit de d<o>a ori cu asta. DP, 17^v. Înșelat și poticălit de pizmașul omenescului rod. DOSOFTEI, VS. Etimologie: poticală + suf. -i. Vezi și poticală, poticălit. Cf. c e l u i, î n c e l u i, o p ă c i.