potgalț s [At: CIHAC, II, 281 / Pl: nct / E: cf rs подгалстучник] (Înv) Guler cu multe crețuri, cute.

POTGALȚ, potgalțuri, s. n. (Înv.) Guler înalt (la preoții catolici); guler dintr-o fîșie de pînză scrobită, care se pune în jurul gîtului (la bărbați) și care se prinde de cămașă cu butoni sau nasturi. (din rus. podgalstušnik < germ. Halstuch = cravată)

potgalț (-țuri), s. n. – Guler. Rus. podgalstušnik, din germ. Halstuch „cravată” (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207), cf. galstuc. Sec. XIX, înv.