Definiția cu ID-ul 505456:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poteră (potere), s. f. – Patrulă, rond, grup de urmăritori ai unui evadat. Sl. potĕra „persecuție” (Miklosich, Lexicon, 648; Cihac, II, 281), cf. bg. poter, sb. potjera, slov. potir, megl. putirés „a prinde”. – Der. poteraș, s. m. (polițai, ipistat).