POTENȚIALĂ s. f. (< adj. potențial, -ă, cf. fr. potentiel, lat. potentialis): propoziție care exprimă posibilitatea realizării unei acțiuni sau care cere în răspuns o informație cu privire la această posibilitate. ◊ ~ reală: p. construită cu prezentul modului condițional-optativ-potențial sau al modului conjunctiv, ca în exemplele „Și guraliv și de nimic / Te-ai potrivi” („ai putea să te potrivești”) „cu mine” (M. Eminescu), „Ce să facem” („putem face”), „dom’ perceptor ?” (L. Rebreanu). ◊ ~ ireală: p. construită cu perfectul modului condițional-optativ-potențial, ca în exemplele „Nu mi-aș fi închipuit” („n-aș fi putut să-mi închipui”) „niciodată că am să ajung să fiu tratată astfel.” (Camil Petrescu); „Cine-ar fi zis” („ar fi putut zice”) „că toată căsnicia voastră stă să se prăbușească?!” (G. Galaction). ◊ falsă ~: propoziție construită cu verbul a putea (care exprimă lexical ideea de posibilitate) la modul indicativ (în realitate este o enunțiativă propriu-zisă sau o interogativă directă propriu-zisă), ca în exemplele „Pot și singur să ajung până acolo”, „Putea-vor ele trezi o licărire de bun simț în sufletul acelor oameni deșerți...?” (A. Vlahuță).