POTCAP, potcapuri, s. n. Acoperămînt pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de preoții și mai ales de călugării ortodocși. Începînd a se dezbrăca de la poartă de giubea, de potcap și de colanul cel vișiniu de catifea cu paftale de argint, ajungea în casă numai în antereu și cu capul gol. HOGAȘ, H. 13. Unde nu-și pune poalele antereului în brîu... apoi zvîrle potcapul deoparte și la joc de-a valma cu noi. CREANGĂ, A. 94. – Variantă: potcapiu, potcapii (ODOBESCU, S. I 467, PĂSCULESCU, L. P. 17, TEODORESCU, P. P. 229), s. n.