POSTRIG subst. 1. (Mold.) Ceremonia călugăririi. S-au călugărit și la postrig i-au fost nănaș împăratul. DOSOFTEI, VS. ♦ Mănăstire. Vrură părinții de la postrig să-i aducă oasele. DOSOFTEI, VS. 2. (Mold., Olt.) Tagmă călugărească. A: Călugărul nu i sa cade sâ-ș lasă postrigul lui și să umble încoace și încolo. PRAV., 96^v. B: Călugărul să nu iasă de la postrigul lui fără de o nevoie mare. PRAV. GOV. 3. (Mold.) Stare socială, rang. Și-i sărăciră de rămasără cum le-u fostu postrigul, mojici. NECULCE. I-au blagoslovit Dumnădzău să să înmulțască careș pe postrigul lui. CRON. SEC. XVIII, 18^r. Etimologie: sl. postrigŭ. Vezi și postrigaș, postrigi.