POSTMODERNÍSM (< fr.) s. n. Termen folosit într-un sens foarte larg (și adesea confuz) pentru a desemna o categorie amplă de fenomene culturale și a indica o îndepărtare, inițiată în jurul lui 1960, de cultura elitistă a modernismului, în direcția unei abordări eclectice și populiste. Termenul a fost folosit prima oară de spaniolul Federico de Onis în 1934, apoi de A. Toynbee, în 1938. În uzul comun, termenul a intrat abia în anii ’70, devenind un termen-cheie în controversele provocate de evoluția artei contemporane; el poate defini atât un stil (ex. roman, film sau pictură postmoderne), cât și o perioadă (epoca postmodernă). Arta pop, minimalismul, conceptualismul, feminismul au fost incluse de unii critici în p., la fel ca și noul roman, teatrul absurdului, teatrul total, hapenning-ul etc. În literatura română este ilustrat în mod concludent de generația ’80. V. și poststructuralism.