POSTELNICIE s. f. (învechit) 1. Demnitatea sau dregătoria de postelnic. 2. Instituție administrativă condusă de un postelnic; ministerul afacerilor externe. Boierii preferau să fie... mai multe visterii, mai multe postelnicii. HASDEU I. V. 98. La anul 1842 [Grigore] Alexandrescu a fost numit impiegat la postelnicie, la masa jălbilor. GHICA, S. A. 131.