POSTELNICIE s.f. (Mold.) 1. Funcția sau rangul de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. M. COSTIN. 2. Instituția aflată sub conducerea postelnicului; clădire în care se află această instituție. După băutul cafealii, să scoală întîi mitropolitul și face plecare către Domn, apoi arhiereii și boierii și ies din spătărie, ori în divan, ori în postelnicie. GHEORGACHI. Etimologie: postelnic + suf. -ie. Vezi și postelnic, postelnicel.