postav (postăvuri), s. n. – Dimie. Sl. postavŭ „bara pe care se așază urzeala” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 81), cf. sb., cr., ceh. postav „dimie”, pol. postaw „dimie”. – Der. postăvar, s. m. (fabricant sau negustor de postav); postăvărie, s. f. (fabrică, atelier de postavuri; magazin de postavuri); postăvior s. n. (Olt., postav subțire).