POSPĂIT, -Ă, pospăiți, -te, adj. Acoperit, învelit, presărat cu un strat subțire dintr-o materie; fig. cu o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație. Lume, lume pospăită și deșartă! ALECSANDRI, T. 146. Domnul Sărmală nu-i cuconaș pospăit numai, care umblă după averi, precum critica îl vede. RUSSO, O. 92. ♦ (Substantivat) Persoană cu o cultură superficială; semidoct. Aproape cincizeci la sută din pospăiții școlilor primare sînt scoși din sfera de activitate a națiunii. VLAHUȚĂ, O. A. 189.