POSMOL s. n. (învechit; și în forma poșmol) Număr mare; morman, grămadă. (în comparații și metafore) (Ei) găsesc toate vitele posmol la ocolul prostului. SEVASTOS, la TDRG. S-a dus toanta la ocol... Vitili s-o strins poșmol. MAT. FOLK. 1339. ◊ Expr. A face posmol (în... ) = a face ravagii, a da iama. Face posmol, pîrjol în copii. CONTEMPORANUL, VI 291. – Variantă: poșmol s. n.