Definiția cu ID-ul 1249162:
Regionalisme / arhaisme
POSLUȘITOR adj. și s.m. (ȚR) (Persoană) care slujea cuiva. Dumnezău în ceriu are duhuri poslușitoare. BIBLIA (1688). De mare lucruri să învrednicise a fi poslușitoriu. BIBLIA (1688). Etimologie: posluși + suf. -lor. Vezi și poslușanie, posluși, poslușire, poslușnic.