2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

posleți vru [At: PAMFILE, I. C. 228 / Pzi: 3 ește / E: posleț] (Reg; d. rachiu) A deveni apos atunci când se scurge din alambic.

POSLEȚÍ, pers. 3 poslețește, vb. IV. Refl. (Despre rachiu) A deveni apos. – Din posleț.

posleț, ~eață [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 76/23 / V: ~lede s, ~ledie sf, ~lete[1] (Pl: ~eți) sm, ~laz sm, poșlete s, potleț, pozleț sn, puslete s / Pl: ~uri / E: cf rs последки] 1 sn (Reg) Rachiu de calitate inferioară, cu un procent redus de alcool, care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării. 2 a (Trs; d. oameni) Leneș. 3 a (Trs; d. oameni) Molâu. corectată

  1. În original, această variantă este tipărită incorect: lete LauraGellner

potleț[1] sn vz posleț corectată

  1. În original, incorect tipărit: potlet LauraGellner

pușlete[1] s vz posleț

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: puslete LauraGellner

POSLÉȚ s. m. (Reg.) Rachiu slab, apos, care rămâne în alambic după obținerea rachiului tare. – Comp. ucr. poslid, rus posled.

posleț n. Mold. rachiu apătos ce iese întâi și la urmă. [Rus. POSLEDKI, rămășițe].

posléț n., pl. urĭ (vsl. na poslĭedŭcĭe, la urmă, rus. poslédki, rămășițe; bg. poslĭedica, urmare. Cp. și cu ung. pöszlek, rămășițe de la cizmărie orĭ croitorie). Primu rachiŭ și ultimu (adică rachiŭ slab. De sigur, la început, s’a zis numaĭ despre cel din urmă). Fig. Iron. Rachiŭ prost. – Și pozleț și potleț (cp. cu rus. podléc, mișel), poslaz (pl. urĭ) și (Munt. est, Mold sud) poslete (fără pl.). Și buzum și vurt. V. fuză, picuș, poșircă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poslețí, pers. 3 sg. poslețéște, vb. IV refl. (reg.; despre rachiu) a deveni apătos, a se face apătos (mai ales la sfârșitul distilării).

posléț, -eáță, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) leneș, molâu. 2. (s.n.) rachiu de calitate inferioară (cu multă apă), care se scurge din alambic la începutul și mai ales la sfârșitul distilării.

Intrare: posleți
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • posleți
  • poslețire
  • poslețit
  • poslețitu‑
  • poslețind
  • poslețindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • poslețește
(să)
  • poslețească
  • poslețea
  • posleți
  • poslețise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • poslețesc
(să)
  • poslețească
  • poslețeau
  • posleți
  • poslețiseră
Intrare: posleț
posleț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posleț
  • poslețul
  • poslețu‑
  • posleață
  • posleața
plural
  • posleți
  • posleții
  • poslețe
  • poslețele
genitiv-dativ singular
  • posleț
  • poslețului
  • poslețe
  • posleței
plural
  • posleți
  • posleților
  • poslețe
  • poslețelor
vocativ singular
plural
poslaz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
posledie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poslete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșlete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pozleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)