6 definiții pentru posadnică posatnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

posadnică sf [At: NEAGOE, ÎNV. 98/6 / V: (înv) ~atn~ / Pl: ~ice / E: slv посадьница] (Îrg) Concubină.

POSADNICĂ s. f. (ȚR, Trans. SV) Concubină. B: Posadnice să nu ție nimenea în casa lui. ÎL, 197. Založnica. Posadnică. LEX. 1683, 221. Posadnica lui Halea Moxa au născut pre Siver. BIBLIA (1688). Pasă dă te culcă tu cu posadnicile tătîne-ltu. NEAGOE. C: Împăratul ... curviia cu ea ca cu o posadnică. ÎVM, 211r. Etimologie: sl. posadĭnica, cu schimbare de sufix.

posádnică f., pl. e (vsl. posadĭniku, rut. posádnik, primar, adică „așezat în post”, fem. -nica, adică („îngrijitoare așezată în casa omuluĭ”, de unde „concubina”). Vechĭ. Concubină.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSÁDNICĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

posadnică s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.

Intrare: posadnică
posadnică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posadnică
  • posadnica
plural
  • posadnice
  • posadnicele
genitiv-dativ singular
  • posadnice
  • posadnicei
plural
  • posadnice
  • posadnicelor
vocativ singular
plural
posatnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.