PORUMBIȚĂ, porumbițe, s. f. Femela porumbelului¹; (Mold.) hulubiță. Porumbițe... cu aripele întinse și-ncordate, zboară către dulcele lor cuib. ODOBESCU, S. III 34. Copiliță, drăguliță, Cu sîn alb de porumbiță, împle cupa mea de vin. ALECSANDRI, P. P. 206. ◊ (Ca termen de alintare) Vii, scumpă porumbiță, Sărind pe deal, ca pui de cerb, Jucînd a ta cosiță Prin crinii cîmpului. COȘBUC, P. II 215. Porumbița mea, îi răspunse împăratul, împărăția mea și eu sîntem supuși ascultători ai poruncilor tale. ISPIRESCU, L. 29.