PORUMBAC², -Ă, porumbaci, -e, adj. (Despre păsări și despre penele lor) Pestriț. Vitoria privi cu uimire la cucoșul cel mare porumbac, cum vine fără nici o frică și se așază în prag. SADOVEANU, B. 27. Cucuțule porumbac, Dacă vrei să-mi fii pe plac, Netezește-ți penele Ca mîndra sprîncenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400. ◊ (Substantivat) Pasăre cu penele pestrițe. Nu cumva să-mi prindeți pe porumbacu ori vro puică boghetă, că vă spînzur. HOGAȘ, H. 8.