PORTIERĂ, portiere, s. f. Ușă de automobil, de vagon de tren sau de trăsură închisă. Ocoli mașina prin spate, trecînd în cealaltă parte. Deschise portiera joasă și se așeză alături de Mihai. MIHALE, O. 501. Trînti furios portiera limuzinei. C. PETRESCU, C. V. 209. Se repezi de deschise portierele, să poată coborî boierii. REBREANU, R. I 153. ♦ Draperie atîrnată deasupra unei uși (pentru a o masca). – Pronunțat: -ti-e-.