porozitate, (engl.= porosity) caracter structural al rocilor prin care se apreciază volumul golurilor (Vg) în raport cu volumul total al rocii (Vb), după relația: P = Vg/Vb. Golurile pot fi izolate sau pot comunica între ele. „Coeficientul de p. sau porozitatea” poate fi: p. absolută (Pa) – raportul dintre volumul tuturor porilor (Vp) și volumul brut al rocii (Vb), conform relației: Pa = Vp/Vb și p. efectivă (Pe) – raportul dintre suma volumelor tuturor spațiilor goale care comunică între ele (Vl) și volumul brut al rocii, conform relației: Pe = Vl/Vb. P. dinamică permite aprecierea volumului porilor prin care se realizează o deplasare efectivă a fluidelor într-o rocă. P. poate fi primară sau remanentă (exprimă – în cazul rocilor sedimentare detritice – spațiile rămase după acumularea clastelor) și secundară sau postdepozițională (apărută ca efect al dizolvării selective a cristalelor constituente ale liantului dintre granule). P. unui sediment scade progresiv cu adâncimea de îngropare a acestuia; ea variază în limite largi, în funcție de natura mineralogică a sedimen- tului. Sedimentele și rocile argiloase au p. între 25-90%, nisipurile între 30-50%, pietrișurile slab sortate între 25-35%, loessul între 40-60% etc.