Definiția cu ID-ul 933343:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORNIRE, porniri, s. f. I. Acțiunea de a (se) porni. 1. Plecare (spre o țintă). Îl întîmpină în pragul ușei cerșitoarea căreia îi dăduse el un ban de pomană, înainte de pornirea lui de acasă. CREANGĂ, P. 213. La pornirea lui Florescu din Constantinopol... mi-a remis mie un pachet. GHICA, A. 673. 2. Punere în mișcare (a unui lucru); punere în funcțiune (a unei mașini, a unui mecanism). Mărfarul spre Brăila e pregătit. Peste opt minute se dă semnalul de pornire. V. ROM. decembrie 1950, 141. II. Fig. 1. Impuls, îndemn, imbold; p. ext. avînt, elan. Ca și Gogol, într-o pornire de drăgăstos necaz, aș sfîrși și eu zicînd: «Dracul să vă ia, cîmpiilor, că mult sînteți frumoase!». ODOBESCU, S. III 20. Cum să rezist pornirii inimii mele? ALECSANDRI, T. 1369. Gingașa copilă se simți pătrunsă și înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. 2. Înclinare, predispoziție, tendință. În zadar maică-sa căuta să stîmpere pornirile lui învăpăiate. GANE, N. II 62. Pierd măsura timpului de îndată ce rămîn pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatec, cînd adică, biruit de dragostea neînfrînată a singurătății, îmi șterg urma dintre oameni. HOGAȘ, M. N. 63. Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă... Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire. EMINESCU, O. I 151. 3. Patimă; înverșunare. Chiar voi, judecînd cinstit și fără pornire, îmi veți da dreptate și mă veți aproba. REBREANU, R. S. 121. 4. (Învechit) Violență, furie. Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6. S-au rădicat o furtună... cu atîta pornire, încît pe loc s-o rupt funia. DRĂGHICI, R. 25.