PORNEALĂ, porneli, s. f. (Popular) 1. Pornire (la drum); plecare. Dă-i bani de cheltuială Și haine de premeneală Și trăsură de porneală. ȘEZ. I 4. 2. Loc de pășune rezervat oilor cu lapte. (Și în forma de pl. pornele) Cu fluieru oi fluiera Și oile m-or cînta. Cele mîndre... M-or jeli sara-n pornele. ȘEZ. XVIII 149. Expr.A duce (sau a ieși, a merge, a pleca cu) oile în porneală = a duce oile la pășune. Aude un cioban vaiete într-un tîrziu, spre ziuă, cum ieșise cu oile în porneală. SADOVEANU, O. V 42. Cînd ducea oile în porneală, știa să scoată sunete ce în adevăr mergeau la suflet. GANE, N. I 139. Apoi pleacă cu mînzările în porneală... pe poalele muntelui. La HEM 2065. A da (sau a lua) oile în porneală = a da (sau a lua) oile în pază. Luai oile-n porneală, Să le duc la pășuneală. ALECSANDRI, P. P. 265. A o lua în porneală = a porni la păscut. [Cerbul] o lua în porneală și nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi pe la amiază. CREANGĂ, P. 224. – Pl. și: pornele.