porav, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) pur~ / Pl: ~i, ~e / E: poară + -av] 1 (Trs; d. oameni) Certăreț. 2 (Trs; d. oameni) Sălbatic. 3 a (Trs; d. oameni) Aprig la mânie. 4 a (Înv; d. oameni) Zburdalnic. 5 a (Înv; d. oameni) Îndrăzneț. 6 a (Ban; d. animale) Care nu poate fi stăpânit. 7 a (Înv; d. cai) Nărăvaș. 8 a (Trs; Ban; d. oameni) Harnic. 9 smf (Reg) Persoană care se distinge prin ceva. 10 a (Trs; d. oameni) Grozav.

PORAV adj. (Ban.) Iute, aprig; nărăvaș. Porav. AC, 362. Etimologie: poară + suf. -av. Cf. b u i a c (3), s i r e a p (1).

pórav și púrav, -ă adj. (slav). Trans. Ĭute, aprig.

purav, ~ă a vz porav

púrav, V. porav.

PORAV adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

PORAV adj. v. activ, harnic, muncitor, năbădăios, nărăvaș, nărăvit, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

porav adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAȘ. NĂRĂVIT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

porav adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

porav (-vă), adj. – (Trans.) Violent, acerb. – Var. purav. Sl. porivŭ (< pora „violență”), cu schimb de terminație (Miklosich, Lexicon, 628; Cihac, II, 299). Cf. poară, poroinic.