porav, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) pur~ / Pl: ~i, ~e / E: poară + -av] 1 (Trs; d. oameni) Certăreț. 2 (Trs; d. oameni) Sălbatic. 3 a (Trs; d. oameni) Aprig la mânie. 4 a (Înv; d. oameni) Zburdalnic. 5 a (Înv; d. oameni) Îndrăzneț. 6 a (Ban; d. animale) Care nu poate fi stăpânit. 7 a (Înv; d. cai) Nărăvaș. 8 a (Trs; Ban; d. oameni) Harnic. 9 smf (Reg) Persoană care se distinge prin ceva. 10 a (Trs; d. oameni) Grozav.

pórav și púrav, -ă adj. (slav). Trans. Ĭute, aprig.

purav, ~ă a vz porav

púrav, V. porav.

porav (-vă), adj. – (Trans.) Violent, acerb. – Var. purav. Sl. porivŭ (< pora „violență”), cu schimb de terminație (Miklosich, Lexicon, 628; Cihac, II, 299). Cf. poară, poroinic.

PORAV adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

PORAV adj. v. activ, harnic, muncitor, năbădăios, nărăvaș, nărăvit, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

porav adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NĂBĂDĂIOS. NĂRĂVAȘ. NĂRĂVIT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

porav adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

PORAV adj. (Ban.) Iute, aprig; nărăvaș. Porav. AC, 362. Etimologie: poară + suf. -av. Cf. b u i a c (3), s i r e a p (1).