POPREALĂ, popreli și poprele, s. f. 1. (Învechit) Oprire, împiedicare, opreliște, interzicere. Carul vătafului Alexandru a sosit pe uscat, fără poprele. ODOBESCU, A. 293. Vine un moment al anului cînd d-odată vînătoarea se închide... iar vînătorilor li se impune pedeapsa poprelii. id. ib. 331. 2. (Arhaizant) Reținere provizorie pe timpul cercetării penale, de către autoritatea legală. Va fi făcut vreo poznă. Stă la popreală. SADOVEANU, B. 41. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la popreală = a aresta, a ține la arest;a băga la închisoare. Dumneata n-ai să strigi, fiindcă te pun la popreală în casă și-ți așez doi dorobanți la poartă. PAS, E. I 39. M-au întrebat unde mă duc; le-am spus numaidecît; mi-au luat vînatul și peștele și m-au pus la popreală. SADOVEANU, F. J. 12. Împăratul puse deocamdată la popreală pe cei trei frați, îi găzdui și ospătă împărătește, dar nu le dete voie să se depărteze. POPESCU, B. II 63.