POPOTĂ, popote, s. f. Cantina ofițerilor, local unde ofițerii iau masa în comun. Auzise, de-atîtea ori, la popotă, glume nesărate, triviale și totdeauna se prefăcea că nu le aude. CAMILAR, N. I 155. Făcuse un drum la București numai să obțină de la corp mutarea unui bucătar special la popota regimentului. C. PETRESCU, Î. I 8. Ahmet Mamet.... a furat două pîini de la popota ofițerilor. SAHIA, N. 114.