9 definiții pentru popoța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

popoța1 vtr [At: ZANNE, P. I, 625 / Pzi: ez / E: cf împopoțona, împopoța, împupăza, pupăză] (Reg) 1-2 A (se) împopoțona.

popoța2 [At: JIPESCU, O. 57 / Pzi: ez, popoț / E: ctm pop1 + cocoța] 1-2 vtr (Reg) A (se) cocoța. 3 vt (Olt) A incita pe cineva împotriva cuiva.

cocóț și -éz (Munt.), cucúț și -éz (Trans.). gogóț și -éz (Mold. Munt.), gurgúț și -éz (Mold.) și popóț și -éz (Munt.), v. tr. (rudă cu cucă, cucuĭ, gurguĭ, cocuță.El cocoață, să cocoațe). Pun ceva prea sus: a cocoța un pahar pe dulap, (fig.), un calic în capu meseĭ. V. refl. Cocoșu s’a cocoțat pe gard, (fig.), Țiganu pe tron.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPOȚÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

popoța vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

popoțá2, popoțéz, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. (despre oameni) a întărâta, a înverșuna, a incita împotriva cuiva.

popoțá1, popoțéz, vb. I (reg.) a (se) împopoțona.

Intrare: popoța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • popoța
  • popoțare
  • popoțat
  • popoțatu‑
  • popoțând
  • popoțându‑
singular plural
  • popoțea
  • popoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • popoțez
(să)
  • popoțez
  • popoțam
  • popoțai
  • popoțasem
a II-a (tu)
  • popoțezi
(să)
  • popoțezi
  • popoțai
  • popoțași
  • popoțaseși
a III-a (el, ea)
  • popoțea
(să)
  • popoțeze
  • popoța
  • popoță
  • popoțase
plural I (noi)
  • popoțăm
(să)
  • popoțăm
  • popoțam
  • popoțarăm
  • popoțaserăm
  • popoțasem
a II-a (voi)
  • popoțați
(să)
  • popoțați
  • popoțați
  • popoțarăți
  • popoțaserăți
  • popoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • popoțea
(să)
  • popoțeze
  • popoțau
  • popoța
  • popoțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)