3 definiții pentru pontui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONTUÍ, pontuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se înțepa cu vorba, a se tachina. Tot la lună ne-ntîlnim Ș-atuncea ne pontuim. ȘEZ. I 14.

PONTUÍ, pontuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se înțepa cu vorba, a se tachina unul pe altul. – Don pont1.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pontuí, pontuiésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovăi, a se ciondăni. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva.

Intrare: pontui
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pontui
  • pontuire
  • pontuit
  • pontuitu‑
  • pontuind
  • pontuindu‑
singular plural
  • pontuiește
  • pontuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontuiesc
(să)
  • pontuiesc
  • pontuiam
  • pontuii
  • pontuisem
a II-a (tu)
  • pontuiești
(să)
  • pontuiești
  • pontuiai
  • pontuiși
  • pontuiseși
a III-a (el, ea)
  • pontuiește
(să)
  • pontuiască
  • pontuia
  • pontui
  • pontuise
plural I (noi)
  • pontuim
(să)
  • pontuim
  • pontuiam
  • pontuirăm
  • pontuiserăm
  • pontuisem
a II-a (voi)
  • pontuiți
(să)
  • pontuiți
  • pontuiați
  • pontuirăți
  • pontuiserăți
  • pontuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pontuiesc
(să)
  • pontuiască
  • pontuiau
  • pontui
  • pontuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)