PONTON, pontoane, s. n. 1. Ambarcație, plutitor sau ansamblu de plutitoare, fără mijloace de propulsie proprii, amenajate pentru a susține o platformă de pod, o instalație, pentru a ușura acostarea navelor etc. Găitan trase cu putere cîrma și încet-încet ne depărtarăm de ponton, ocolind cu grijă trupurile cîtorva caice turcești și îndreptîndu-ne spre larg. DUNĂREANU, CH. 131. Printre pontoanele podului era loc de puteau trece și o sută de luntrițe. SLAVICI, O. II 12. ♦ Pod plutitor improvizat, a cărui platformă este susținută de bărci sau de alte plutitoare legate între ele și care e folosit la restabilirea urgentă a circulației, ca pod provizoriu (sau ca pod militar). Pentru aceasta însă, plutele și pontoanele trebuiau aduse pe Olt și coborîte pe Dunăre pînă la Zimnicea. D. ZAMFIRESCU, R. 188. 2. Vas fără motor și fără punte, care se remorchează la un vas cu motor și cu care se transportă mărfurile dintr-un port sau se ancorează bastimentele mai mari. Aștepta pe Ahile Harapul care îi făgăduise să-l bage în lucru la pontonul vaporului postal. BART, E. 298.