PONTIF, pontifi, s. m. (În vechea Romă) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios; (astăzi) prelat, episcop. Suveranul pontif (sau pontiful roman) = șeful bisericii catolice, papa. ♦ Fig. Persoană care are pretenția de a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. Mă sfiam de toată lumea, de colegii cutezători și guralivi. de profesorii, pontifi inaccesibili. GALACTION, O. I 14.