Definiția cu ID-ul 484007:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PONTIF s. m. 1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop. ♦ suveran ~ = papă. 2. (fig.; și ir.) persoană considerată, sau având pretenția a fi o autoritate indiscutabilă. (< fr. pontife)