ponor, ponoare, s.n. – Adâncitură sau coastă prăpăstioasă. ♦ (top.) Ponorul Jitelor, peșteră cu o lungime de 1.020 m și o denivelare de minus 40,5 m. Este situat pe Valea Bradului, în Munții Țibleșului. Este cea mai lungă peșteră în gresii din România (Portase, 2006: 30). – Din sl. ponorǔ „loc unde un râu se pierde sub pământ” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Conev, cf. DER; DEX).