PONCIȘ², -Ă, ponciși, -e, adj. 1. (Despre ochi) încrucișat, sașiu, zbanghiu. În camion, zgribulit sub o manta soldățească, Ion Spînu tremura de spaimă, uitîndu-se, cu ochii lui ponciși, cînd la un jandarm, cînd la altul. CAMILAR, N. I 236. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, pieziș, abrupt, repede. A se acățăra ca o mîță pe un pom, pe un deal ponciș sau pe o stîncă înaltă. MARIAN, O. I 151. Casele... sînt destul de nalte, de obicei așezate în mijlocul curții, cu acopereminte ascuțite și poncișe. ȘEZ. XII 4.