pomosteală, pomosteli, s.f. (reg.) 1. pământ bătătorit, care umple golurile dintre temelie și podea la construcțiile țărănești și care, uneori, ține locul pardoselii; pământ frământat cu care se construiesc sau se lipesc pereții caselor țărănești. 2. pământ alunecos și moale. 3. platformă de pământ de 1-2 m înălțime folosită în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază sau se fac depozite. 4. (în forma: pomăsteală) mică ridicătură de pământ pe un șes. 5. țărână, praf. 6. (în forma: pămânstea) ridicătură de zid pe care este așezată vatra sau soba într-o casă țărănească. 7. (în forma: pomășteală) făgașe făcute de șuvoiul apelor.