4 definiții pentru pomost


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pomost sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri, ~oaste / E: srb pomost] 1 (Îrg) Pomosteală (6). 2 (Mun; Olt) Loc cu ieșire la drum pe care se poate construi o casă. 3 (Mun; Olt) Vatră a casei. 4 (Mun) Pământ clisos. 5 (Mun) Avere din pământuri arabile cultivate și livezi. 6 (Mun; spc) Suprafață întinsă de pământ cu livezi. 7 (Ban) Izvor.

pomóst n., pl. urĭ (vsl. po-mostŭ, paviment, d. mostŭ, pod, punte; rus. pomóst, pol. pomost). Pămînt bătut cu maĭu în ăuntru caselor (supt dușamea), la prispe ș. a. Pămînt clisos (Tel.). Fig. (Ml.) Avere (adică „mult ca nomolu”).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pomóst (-turi), s. n.1. Ridicătură de pămînt, rambleu. – 2. Domeniu, proprietate agricolă. Sl. pomostŭ „podea” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 276; Conev 80), din mostŭ „platformă”, cf. rus. pomost „podea”. – Der. pomoșteală, s. f. (terasament); pomosti (var. pomesti), vb. (a egala solul, a nivela), din sb. pomostiti; pomostină (var. pomoștină), s. f. (pardoseală, Mold., platforma unui vehicul).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pomóst, pomósturi, s.n. (înv. și reg.) 1. strat de pământ, pentru pardoseala caselor țărănești; pământ frământat pentru lipit pereții caselor țărănești; pomosteală. 2. loc pe care se construiește o casă, vatra casei (cu ieșire la drum). 3. avere formată din pământurile arabile cultivate; suprafață întinsă de pământ cu pomet. 4. izvor.

Intrare: pomost
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomost
  • pomostul
  • pomostu‑
plural
  • pomosturi
  • pomosturile
genitiv-dativ singular
  • pomost
  • pomostului
plural
  • pomosturi
  • pomosturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)