POMINOCI vb. (Mold.) A (se) dărui, a (se) jertfi. A: S-au pominocit... lui Dumn[e]dzău. DOSOFTEI, VS. // B: Avraame, ia-ți coconul tău cel iubit, pre Isaac, și te du în pâmîntul cela înaltul și să-l pominocești acolo, să-l faci jirtvă. CRON. 1687, 19^r. Etimologie; pominoc + suf. -i. Vezi și pominoc. Cf. c o m î n d a.