7 definiții pentru pomiță pomniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pomiță sf [At: LB / V: ~mniță / Pl: ~țe / E: poamă + -iță] (Reg) 1-2 (Șhp) Poamă (1) (mică). 3 (Spc; șîs ~ de câmp) Fragă. 4 (Bot; îas) Frag (Fragaria vesca). 5 (Spc) Dudă. 6 (Spc) Mură1. 7 (Bot) Coacăz (Ribes rubrum). 8 (Bot; îc) ~-de-baltă Răchițele (Vaccinium oxycoccos). 9 (Bot; îc) ~-de-sânger Salbă moale (Evonimus europaeus).

POMÍȚĂ, pomițe, s. f. Diminutiv al lui poamă; (în special) fructul bun de mîncat al unei tufe de mure, zmeură, afină etc. A aflat o buruiană cu niște pomițe ca alunele. SBIERA, la CADE.

POMÍȚĂ, pomițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui poamă; fructul bun de mâncat al unei tufe.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POMÍȚĂ s. v. dudă, fragă, mură, zmeură.

pomiță s. v. DUDĂ. FRAGĂ. MURĂ. ZMEURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pomíță, pomíțe, s.f. (reg.) 1. fragă; dudă; mură; coacăză. 2. (fig.) femeie imorală; poamă.

Intrare: pomiță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomiță
  • pomița
plural
  • pomițe
  • pomițele
genitiv-dativ singular
  • pomițe
  • pomiței
plural
  • pomițe
  • pomițelor
vocativ singular
plural
pomniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomniță
  • pomnița
plural
  • pomnițe
  • pomnițele
genitiv-dativ singular
  • pomnițe
  • pomniței
plural
  • pomnițe
  • pomnițelor
vocativ singular
plural

pomiță pomniță

etimologie: