pomar [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: (1-2) ~e, (3) ~i / E: poamă + -ar] 1 sn (Reg) Loc unde se păstrează fructele în timpul iernii. 2 sn Loc unde se usucă fructele. 3 sm (Mol) Vânzător de struguri.

pomár m. (d. poamă, strugurĭ). Est. Vînzător de poamă.

pomár n., pl. e (d. poame). Vest. Loc de uscat poamele, fructele.

pomar¹, pomari, s.m. (reg.) vânzător de struguri.

pomar², pomare, s.n. (reg.) loc unde se păstrează fructele în timpul iernii sau unde se usucă fructele.