polochim ssg [At: LEXIC REG. 21 / E: nct] (Mar) Argilă de culoare cenușie care se găsește la 2-3 m în scoarța pământului, folosită ca îngrășământ. corectat(ă)

polochim s.n. (reg.) argilă de culoare cenușie, de la 2-3 m adâncime în pământ, folosită ca îngrășământ.

polochím, (polichim), s.n. Sol argilos, cu acțiune neutralizantă; morjă: „Atât la Șurdești, cât și la Cetățele, Desești și Bontăieni [zona Chioar], oamenii munceau din greu, toată iarna, să scoată polochimul și să-l împrăștie pe holde. Fără el, solul nu rodea” (Chiș Șter, 1979). – Et. nec. (MDA).

polochim, s.n. – Sol argilos, cu acțiune neutralizantă; morjă: „Atât la Șurdești, cât și la Cetățele, Desești și Bontăieni, oamenii munceau din greu, toată iarna, să scoată polochimul și să-l împrăștie pe holde. Fără el, solul nu rodea” (Chiș Șter, 1979). – Et. nec. (MDA).

polochim, s.n. – Sol argilos, cu acțiune neutralizantă; morjă: „Atât la Șurdești, cât și la Cetățele, Desești și Bontăieni, oamenii munceau din greu, toată iarna, să scoată polochimul (un fel de pământ cu acțiune neutralizantă) și să-l împrăștie pe holde. Fără el, solul nu rodea” (Chiș Șter 1979). – Et. nec. (MDA).