pomeselnic sn [At: CORESI, EV. 96 / V: (înv) pomis~, (reg) polmesenic, polmesnic, ~nec / Pl: ~ice / E: nct] 1 (Înv) Fâșie de pânză. 2 (Înv) Ștergar lung și îngust. 3 (Reg) Văl sau bucată de pânză albă, brodată purtată de femei pe cap. 4 (Înv) Scufie împodobită cu mărgele, panglicuțe colorate, fluturași etc., purtată de femei la sărbători.

pomesélnic n., pl. e (din vre-o limbă slavă, ca pol. polmiesiecznik, semilună, adică „ornament ca semiluna, ca diadema”, apoĭ „broboadă”). Trans. (olt). Un fel de tulpan alb lung cu care se îmbrobodesc țărancele măritate. Vechĭ (polmesenic). Basma. – Și pomiselnic.

polmesenic sn vz pomeselnic

polmesnic sn vz pomeselnic

pomeselnec sn vz pomeselnic

pomiselnic sn vz pomeselnic

polmesénic, V. pomeselnic.

pomisélnic, V. pomeselnic.

pomeselnic (pomeselnice), s. n. – 1. (Înv.) Pînză, ștergar. – 2. (Trans.) Broboadă specifică anumitor regiuni. – Var. pomiselnic, polmesenic. Origine necunoscută. Legătura cu pol. polmiesiecznik „semilună” (Scriban) pare îndoielnică.

pomeselnic, pomeselnice, s.n. (înv.) 1. fâșie de pânză; ștergar (lung și îngust). 2. (reg.) văl sau bucată de pânză (albă, brodată), pe care le poartă femeile pe cap. 3. (înv. și reg.) scufie împodobită cu mărgele, panglicuțe colorate, fluturași etc., purtată de femei cu portul popular, la sărbători.