POLIZOR, polizoare, s. n. Mașină-unealtă (fixă sau portativă, uneori asemănătoare cu tocila) la care unealta este un disc rotitor abraziv, folosită pentru polizarea pieselor metalice. Va să zică piesele stricate ale transformatorului le putem repara aici la noi? – Da, cum să nu. Trebuie să se mai cumpere numai un polizor. DEMETRIUS, C. 37. Dă niște chei la polizor. I. BOTEZ, ȘC. 230.