POLINEVRÍTĂ (< fr.; {s} poli- + gr. neuron „nerv”) s. f. Boală a nervilor periferici, de natură infecțioasă, toxică, alergică sau carențială, manifestată prin tulburări de sensibilitate, paralizii și atrofii musculare bilaterale, mai accentuate la extremitățile membrelor (ex. p. alcoolică).