POLIMORFISM s. n. (< fr. polymorphisme): coexistența mai multor forme (fonetice sau gramaticale) cu aceeași funcție în sistem, într-un anumit grai sau într-un idiolect (v.). El este un stadiu de tranziție, care vizează dinamica graiului (dispoziția anumitor dublete sau sinonime, schimbarea sensurilor anumitor cuvinte etc.); un aspect de limbă real, în contradicție cu legea minimului efort în comunicare; un semnal al unei schimbări care va interveni. P. variază după indivizi, după localități, după unități dialectale etc.