polimorfism, (engl.= polimorphism) (miner.), proprietatea unor substanțe minerale, cu compoziție chimică identică, de a cristaliza în două stau mai multe forme cristalografice (modificații polimorfe) stabile, între anumite limite de presiune și temperatură. Substanțele p. prezintă proprietăți fizice și chimice distincte și pot trece brusc dintr-o formă cristalografică în alta, atunci când se modifică – peste sau sub limitele lor de stabilitate – parametrii barici și/sau termici. În natură, se cunosc numeroși compuși polimorfi: SiO2 cu trei modificații polimorfe (cristobalit – s. cubic, tridimit – s. hexagonal, cuarț, – s. trigonal); CaCO3 (calcit -s. trigonal, aragonit -s. rombic); Al2SiO5 (sillimanit – s. rombic, andaluzit – s. pătratic, disten – s. triclinic) etc.;