4 definiții pentru polimi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polimi [At: CV 1952, nr. 1, 36 / Pzi: ~mesc / E: ns cf polimă] 1 vt(a) (Olt; d. femei sau femele) A procrea. 2-3 vri (Olt; d. plante) A prinde rod Si: a lega. 4 vr (Olt; d. plante) A răsări. 5 vr (Olt; d. plante) A înmuguri. 6 vt (Reg; pgn) A crea.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLIMÍ vb. v. concepe, naște, procrea.

polimi vb. v. CONCEPE. NAȘTE. PROCREA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polimí, polimésc, vb. IV (reg.) 1. a concepe, a procrea; a naște. 2. (despre plante) a prinde rod; a lega. 3. (refl.; despre plante) a da colț, a răsări. 4. a crea, a face, a concepe, a făuri.

Intrare: polimi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polimi
  • polimire
  • polimit
  • polimitu‑
  • polimind
  • polimindu‑
singular plural
  • polimește
  • polimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polimesc
(să)
  • polimesc
  • polimeam
  • polimii
  • polimisem
a II-a (tu)
  • polimești
(să)
  • polimești
  • polimeai
  • polimiși
  • polimiseși
a III-a (el, ea)
  • polimește
(să)
  • polimească
  • polimea
  • polimi
  • polimise
plural I (noi)
  • polimim
(să)
  • polimim
  • polimeam
  • polimirăm
  • polimiserăm
  • polimisem
a II-a (voi)
  • polimiți
(să)
  • polimiți
  • polimeați
  • polimirăți
  • polimiserăți
  • polimiseți
a III-a (ei, ele)
  • polimesc
(să)
  • polimească
  • polimeau
  • polimi
  • polimiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)