POLIMETACRILÁT (< fr., engl.) s. m. Polimer al esterilor acidului metacrilic; plexiglas, stiplex. ◊ P. de metil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea metacrilatului de metil. Este o masă sticloasă, transparentă, termoplastică, cu caracteristici optice remarcabile, rezistentă din punct de vedere mecanic și chimic. Se întrebuințează la fabricarea sticlei organice, în chirurgia ortopedică pentru înlocuirea diferitelor oase, la confecționarea protezelor dentare etc.