Definiția cu ID-ul 505301:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
polilog (-gă), adj. – Guraliv, limbut. Ngr. πολύλογος (Gáldi 232). Sec. XVIII, înv. – Der. poliloghie (var. polologhie), s. f. (vorbărie, flecăreală, pălăvrăgeală), din ngr. πολυλογία.