POLIGLOT, -Ă, poligloți, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care vorbește mai multe limbi. Ofițerul literat și poliglot fusese trimis pe neașteptate într-o misiune. GALACTION, O. I 141. Precum văd, doamna Olga e o poliglotă. NEGRUZZI, S. I 46. ♦ Care se referă la mai multe limbi, care cuprinde sau are în vedere mai multe limbi. Dicționar poliglot.