POLIETILÉNĂ (< fr., germ. {i}) s. m. Produs macromolecular obținut prin polimerizarea etilenei; este un material solid, de culoare albă, cu densitate mică, cu punct de înmuiere 120-145°C și cu bună rezistență mecanică și chimică și electroizolant. Se întrebuințează la confecționarea ambalajelor, a filmelor, a conductelor, a recipientelor, în electrotehnică etc. Se mai numește polietenă.