2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLICHINELLE s.m. v. polișinel.
POLICHINELLE POLIȘINEL/ s. m. 1. personaj caraghios din comedia bufă. ◊ marionetă cu cocoașă în față și în spate. 2. (fig.) persoană considerată în societate ca un bufon. ◊ persoană lipsită de o linie fermă de conduită și de o opinie personală constantă. ♦ secretul lui ~ = secret cunoscut de toată lumea. (< fr. polichinelle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polișinel sm [At: DN3 / S și: polichinelle / Pl: ~i / E: fr pollichinelle cf it Pulcinella] 1 (Lit) Personaj caraghios din comedia bufă. 2 (Fig) Persoană considerată în societate ca un bufon. 3 (Fig) Persoană lipsită de o linie fermă de conduită și de opinie constantă. 4 (Îs) Secretul lui ~ Secret cunoscut de toată lumea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIȘINEL s.m. 1. (Lit.) Personaj caraghios din comedia bufă. ♦ Marionetă cu cocoașă în față și în spate. 2. (Fig.) Persoană considerată în societate ca un bufon. ♦ Persoană lipsită de o linie fermă de conduită și de o opinie personală constantă. ◊ Secretul lui polișinel = secret cunoscut de toată lumea; ceea ce toată lumea știe, dar se ține secret. [Pl. -li, scris și polichinelle. / < fr. polichinelle, cf. it. Pulcinella – personaj din comedia italiană bufă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Secretul lui Polichinelle – personaj comic al teatrului de marionete, Polichinelle a apărut în Franța secolului XVI. Dacă pe scenă a murit de mult, trăiește în schimb, foarte confortabil și aproape pretutindeni, în expresia cu „secretul” care-i poartă numele. Într-o snoavă dramatizată, Polichinelle, săvîrșind un delict, află de la avocatul care-i arată articolul din codul penal că e pasibil de o pedeapsă gravă. Cînd avocatul iese din cameră, Polichinelle rupe pe furiș fila cu articolul respectiv, bucuros că-n felul acesta nu va mai putea fi condamnat, deoarece nu mai există... textul de lege și nimeni nu-l știe în afară de el. De aici, prin „secretul lui Polichinelle” se înțelege un lucru care-i considerat de naivi o mare taină, dar care în fapt e cunoscut de toată lumea. TEATR.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
polișinel, polișinelisubstantiv masculin
- 1. Personaj caraghios din comedia bufă. DN
- 1.1. Marionetă cu cocoașă în față și în spate. DN
-
- 2. Persoană considerată în societate ca un bufon. DN
- 2.1. Persoană lipsită de o linie fermă de conduită și de o opinie personală constantă. DN
- 2.1.1. Secretul lui polișinel = secret cunoscut de toată lumea; ceea ce toată lumea știe, dar se ține secret. DN
-
-
etimologie:
- polichinelle DN