Policarp Foarte rar în onomastica noastră, Policárp reproduce numele pers. gr. Polykarpos, atestat numai în epoca creștină și purtat de un discipol al evanghelistului Ioan, episcop la Smirna și martir în anul 155 (prin cultul acestuia numele se răspîndește în Europa, occidentul continuînd forma lat. Polycárpus). Primul element de compunere al lui Policárp, poli-, este cunoscut vorbitorilor limbii române din numeroase neologisme în care are sensul „mai mulți, mai multe” policelular, policrom(ie), poligon, polip, politehnic, politeism, polivitamine etc. Din vechea civilizație greacă sînt cunoscute cîteva personalități al căror nume este format cu același element (gr. polýs „mult”): istoricul Polýbios (Polibiu), c. 203 – 118 î.e.n., Potýkleitos (Policlet), sec. 5 î.e.n., sculptor și teoretician de artă și Policlet cel Tînăr (sec. 4 î.e.n.), arhitect și sculptor etc. Al doilea element al numelui în discuție este gr. kárpos „fruct”. ☐ Fr. Polycarpe, germ. Polykarp, it. Policarpo, magh. Polikárp, bg., rus. Polikarp etc.